Șipot de cristalin izvor oxigenat,
infinită frumusețe Domnul ne-a dat,
frumusețe ochilor, dar și corpului,
aer curat respiri din mila Domnului.

Cu scântei de raze difuzate pe crengi
pe crestele munților, prin viață tu treci,
suflul pădurii îl simți în mădulare,
iubirea din suflet crește ca o floare.

Adie vântul printre dese frunze,
muzica și vraja-i ce nasc mii de muze,
multitudine de organisme mișună pe sol,
pentru tine-s toate, cu un sever control.

Respirația naturii, cea a solului de te așezi,
splendoarea naturii cu ochii tăi o vezi,
inima și se deschide ca o floare,
dăruită Domnului, are valoare.

Supărat tare pe viață, uiți de Divin.
Uiți că ți-a dat suflu...poate e doar un chin.
Oceanul iubirii răsare din senin,
El scoate din tine, acel dureros spin.

Pe bătătoritele cărări trecute,
de urci cu ale tale greșeli făcute,
pe noul drum poate aluneci în soare,
dar știi să te ridici ca o scumpă floare.

Ciripit de pasărele-concert deplin,
când viața devine un foarte lung suspin
de ce aștepți ca Domnul să te ajute?
Ai trecut în viață cu greșeli prea multe.

Albastrul cer cu splendide spume de nori
purifică privirea și plămânii în zori,
dar de dai de bine , oare de câte ori
îți vine în minte Divinul, cu fiori.

Să vezi în toate a Divinului lucrare,
e semn de maturitate, lucru mare.
Pe oricine și orice dulce să iubești,
dragostea infinită să o dăruiești.

Când sufletu-ți va sta drept la judecată
nu-ți va pare rău de viața depănată,
ai găsit în ea atâta frumusețe,
perindând cu ale Divinului povețe.

Și vei simți umil doar fericirea,
vei simți și binele făcut, iubirea.
In oceanul lui, tu doar o picătură,
devii una cu el, o iubire pură.