cu fruntea în mâini astfel îmi apărea
forțând îndepărtarea de concret

cea mai pură alcătuire
- Acela –
dintr-un fluid incoerent
încât ai fi putut să treci prin el
și-abia de-ar fi întors privirea
pentru că era-ngropat în mâini
prin care îi curgea obrazul
aproape că avea un cap de mâini
se-apropia de lucruri evitându-le

îmi devenise cel mai bun prieten
pentru că nu voia să se confunde
era cel de toate sătul și trist

mă rușinam că dintre noi
eu sunt cel care urăște cu-nverșunare
cel iubit de femeie cel apărând în mulțime

ce sunt nemulțumirile mele față de ale tale
imaterială apariție
prea sunt om pentru a nu-ți fi cu nimic de folos

rupt de oboseală te mai disting
și vrând să-ți cer iertare
sunt numai gura care tremură