Păcatul meu

Păcatul meu nu e decât unul:
Acela că scriu adevărul despre mine,
Despre om, despre cioara cu opinci,
Cu haina din piele de cal de munte…
Așa puternic.

Păcatul meu nu e decât unul:
Acela că vreau să simt cum florile
Ruginesc pe fața oamenilor încălțați
Cu șosete de in încă virgin.

Păcatul meu nu e decât unul:
Acela că ascult vocea ce strigă fiecare făptură,
Din încă poza neatinsă a lumii,
Ce-și frământă aluatul în trupul meu.

Păcatul meu, nu e decât unul:
Acela că voma face flori
Tocmai atunci când eroii oamenilor
Își numără mormintele
În locul florilor zidite în grădini,
Cu stropitori… păcatul meu.