încâlciți între pletele tale
câțiva demoni bezmetici
urlau după turme de stele
tu dormi
ca un smochin a cărui rădăcină
nu știe nimic
despre puiul cuibărit între ramuri
și-abia spre dimineață
când demonii picotesc
plăsmuind cărări bătucite de iepe roșcate
abia atunci
în odihna deplina
furtuna albastră din pântec
devine domoală
gâdilându-te lin
ca sărutul dintâi
ce trezește la viață
un sân minunat
de fecioară