poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-16 | |
Dacă te ating, e semn că sunt,
iar dacă zîmbești e mult mai bine. Într-o ordine interioară a lucrurilor eu ar trebui să stau undeva și să te aștept Dar uite, așteptarea n-a avut răbdare. Acesta trebuia să fie un sonet, pentru că sufletul meu are acum rimă, dar e prea puțin. Eu nu știu ce e mult, dar aflu, e o nevoie de absolut în univers, unii îi spun sete, Și poate acolo sunt eu, evitînd rezolvarea oricum. O să am grijă să cunosc un fel de tine, pentru că nu există univers ci doar intuiția lui, Iar tu mă atingi ca și cum nimic nu s-a întîmplat. Iată finalul sonetului: Schimbăm tăcerea lumii? Ori o plimbăm prin dește? Nu noi numim iubirea, ea, singură, numește
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate