Aproapele meu, Saddam Hussein



Acum, cand din armele tale, calife,

Nisip s-a găsit, și minciuni apocrife,

Când tot ce-ai ucis, se intoarce-mpotrivă,

Și-n temniță-aștepți, ștreangul care te strigă –



Când doar Ceaușescu te-așteaptă în cer,

Să fiți judecați pentru foame, și ger,

Să vă răspundă Apostoli cu minte

La crimă – cu crimă, la ochi – cu un dinte –



Pe tine, calife, pe-un șant te găsesc

Căci te-a tâlhărit Sinedriul lumesc,

Bătut, jefuit, sângerând de păcate,

Te ridic din țărână, și te spăl, Împărate –



Și pe brațe te duc, la o casă de oaspeți,

Mâncare și pat de odihnă să capeți,

Și-acolo te las, și îți las trei monezi,

A Domnului milă, cu ochii, să vezi –



Și cine mai știe de mă voi întoarce

La tine, din lumea ce sufletu-mi stoarce,

Creștin e să-ți dau, după-a vremii solie

Atât: libertate, să simți că e vie –



Că nu se atârnă și dânsa în ștreang

De-ai fi ucigașul – întâiul – în rang,

Că Domnul din ceruri ne rabdă, și iartă,

Cu mâini sângerânde la Dânsul, la poartă –



Mai mari criminali sunt nerozii cu minte,

Ce-n ștreang te ridică în numele Lui,

Și ei sunt aproapele nostru – cuminte

Să-i ierte, Calife, din ștreang, să Îi spui…