ascunse drumuri
căutari prin scenarii absurde
spre ceea ce-am fost sau poate vom fi
prezentul e dus în bejenii
la capăt mereu drum înfundat
și apoi nebunia aceea cu întoarcerea interzisă
și Blaga cu ,,duhul mușchiului umed
care ,,umblă prin văgăuni”
cu ,,fetele stânilor ce-și freacă de lună
umerii goi″
și timpul ce-mi bate în tâmple
frânturi de convoi
cu treceri deșarte nainte-napoi
e-un miros infernal în lume de bani
și-mi vine un dor lăcrimat de cădere
în albe fântâni din margini de timp
ecouri stravechi rătăcite prin gând
bat toaca vecerniei lumii plângând