la colțul casei,
nu departe
departe de mâna mea

în ploaie,
cât era ea de rece
rece

priveai
cum mama și bunica
se schimbă în rochii de epocă.
râzând de nebune
(fetițe cu pielea fină)
printre dantele și prăjituri.

mi-era frică
să mă dau jos din podul palmei
să iau umbrela
să te acopăr.

aș fi vrut să fie noapte.