adu-mi o lacrimă
ca și cum ar fi o cutie de bomboane savantă
de păstrat pentru altădată
o să o țin pentru cândva
sub pleoapă

nu mă înmuia nu mă face
altceva
ține-mă doar pe drum
atât
am mâinile pline cu pietricele doamne
te iau tovarăș
îți fac tacataca la cap toată ziua
nu pot călca bisericile mă iartă
doar drumuri
tu să-mi inventezi un pat pentru nopțile mele
un sărut pentru coșmare
o lampă de adormit
și-o dimineață

un șuvoi urlător, doamne
se rostogolește zgrunțuros la vale
ca și viața
să-mi demonstreze mie
că
toate-s șabloane și făcături

niște picioare zdrelite de-un mers înainte doar înainte
o să găsească începutul
și povestea
așa cum trebuiau scrise
de la
capăt