poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-10 | |
într-un apus resemnat
fuge pe dealuri balaur camionul nebun drumurile-s largi hârtopite pustii sentinele străjuind sunt mestecenii argintii Olea își ține capul în mâini poartă-n palton mușcături de hârtii o privesc tac și ea tace nu oftează nu e prea mult de atunci perdelele trase patul nefăcut mirosul jos plutind jos de tot trebuia în întuneric ceva să-i ocupe vederea cât să șteargă sângele iar și iar apoi dimineața începea să curgă în trafic așa au auzit-o plângând și plânsul ei acoperise zgomotele circulației intense trec pădurile una după alta șleaurile ziua și noaptea încerc eu să-mi explic cum pot să tac și cum poți să taci încerc să explic cum văd că vibrează soarta sub roți Olea mea e ostenită săraca îi pun degetele pe buze le adulmec simt gustul de sare capul ei se leagănă trist în mâinile mele între copaci focul era roșu ca zorii de zi
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate