nu credeam că amintirile își vor înfige în trupul meu colți de fildeș
nici că privirile fotografiilor vor iscodi de câte ori
inima va bate într-o secundă

singur cuc în mijlocul nopții mioarele-mi țin de urât
vorbind pe limba unei pendule ce moțăie în stână
fusul învârte orele de lână

firul urzește și îmbracă Luna-n haine noi
Marea geloasă întinde palmele cerșind
valurile strigă cu spume la gură:
noi vrem Pământul ce ne-a-nșelat
cu tine-n asfințit!

nu credeam că lacrimile se-adună într-o groapă
adâncită de suspine
nici că toate speranțele sunt cu capul în nori
visând încă la nemurire
văd Stele verzi