Îmi regăsesc cenușa la răscrucea timpurilor
Ce am fost odată nu s-a mai zămislit
Pe amprentele paharelor
Sughițând în tuberculoza dimineților
Reci de noimebrie

Nici iarba dintre dinții
șoselelor nu m-a mai tras de mânecă
la fel cum o făcea alaltăieri
Irumpându-mi stejarii cariați
adapostiți de ochii blasfemitori ai nevestei ireale
Din calendarul-jurnal de călătorie
Al lui Goethe...

Gamba s-a răsucit de două ori
în gândurile pline de înțeles
Ale cojii de banana ce sta
nepăsătoare
sub cerul acela ignorant

Fug cu ridichea crescută
Cu trudă de viitorii mei strămoși
Trasând pe liniile vieții
Critici pline de substrat

ÃŽnchei un capitol mort
Al existenței lovite cu șutu'-n fund
De martorii apocalipsei ce
Nu mi-au spus regulile de utilizare
Ale mașinii Gandului

Suflu în lanterna
ce se holba vibrânda
Deasupra mea...agonizând