Încetinește-mă Doamne,
Potolește zbaterea inimii mele
Prin liniștea minții mele.
Încetinește-mi ritmul grăbit
Cu viziunea eternei atingeri a timpului.
Dă-mi
În mijlocul confuziei din zi,
Calmul dealurilor veșnice.
Calmează-mi nervii tensionați
Cu muzica liniștitoare și șopot de izvoare
Ce trăiesc în amintirile mele.
Ajută-mă să cunosc
Puterea magică de refacere a somnului.
Învața-mă arta
De a lua pauze de un minut pentru liniștire,
pentru a privi o floare,
pentru a sporovăi cu un prieten
sau pentru a-mi face unul nou,
pentru a mângâia un câine rătăcit,
pentru a privi un păianjen cum iși țese pânza,
pentru a zâmbi unui copil
pentru a citi câteva rânduri dintr-o carte bună.
Amintește-mi în fiecare zi
Ca o cursă nu este întotdeauna de viteză,
Că în viață există mai mult decât accelerarea ei,
Lasa-mă sa privesc în sus la ramurile stejarului semeț
Și să știu că el a crescut mare si puternic
Deoarece a crescut încet si bine.
Încetinește-mă Doamne,
Și arată-mi cum să-mi trimit rădacinile adânc
In solul trainic al valorilor vieții
Pe care pot sa le înalț pâna la stelele
Destinului meu mareț.