dă-mi gura ta ca semn că m-ai iertat
să-mi sorb din ea-mpăcarea de fugar
ce-a rătăcit cu gândul lui ștrengar
și ca zălog că răul e uitat

dă-mi sânul tău ca leagăn pentru vise
cum marea îi adoarme pe năieri
în zori când îl desmierd cu mângâieri
aroma-i simt și puful de caise

dă-mi mâna ta eu să te țin de mână
opreliște spre-o nouă rătăcire
consemn pentru necaz sau fericire
și legământ că îmi vei fi stăpână