poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-26 | |
Daca-n versul clepsidrei, ingropat, un bastion s-a smuls din naufragiu,
Stindardele-i tot cantau, reusind sa-i ceara vantului, suflu sa le tulbure, Asa imi scrie mana muribunda, tinuta de rima-n viata, ca pomul fara fruct Se frange in singuratatea-mi casta, sa imi reaminteasca inima ce n-am avut Sa pot da viata aripilor, cu pasii mei din noapte ce i-am lasat sa calce, in necunoscut. Caraus ce-si construieste tinere cascade, se-nneaca sau zboara, plin deasupra lor, Imi frange inima ultima calimara, ca nu mi-a dat harul dorit sa scriu din nou, Apoi, in alta lume, parca-mi spun ochii ei astri, ca-s rupt de lume penru ea, Atinsa, fara nume, eu ii cobor in palma mea intr-un sarut novice, Cand pasarea imi plange, mi-e rugaciunea-altar al foamei de-adevar, Asa ajung un arbore din ramura uscata, asa termin singele-n inimi,cu lacrima pe-aceeasi carte, revarsata... Omul legenda; arhaic nobil exemplar se urca-n maini pe munti c-asa a invatat, Daca la urma o lacrima i-ar curge, sfarsise-ar lumea-n ochii iubitei lui Si ce gust amar e glasul ce-anunta agonie, am sa-ncerc sa sterg mereu acest trist pasaj, Dar vin mereu aceleasi valuri, maree de suspin, de ganduri umbre, de amin, Sa razi ca sa nu plangi, sa-nchizi ochii atunci cand ii deschizi, Ce e ocean, ocean ramane, ce ai fost tu nu-mi pasa, mi-e important ce ai sa fi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate