semnul
la adăpostul celulelor care regresează
ultima picătură de așteptare din recipientul organelor
se întinde peste falangele scurte ale drumului
de la sârmele venelor care stau de strajă
pe stâlpii de înaltă electricitate
până spre gropile de lângă podurile umorilor
ca să ajungi să rupi tunelul de la prima smucitură trebuie să ții în dinți
ca în sala de operație
cusătura prin care se văd toate locurile în care a fost ceva
și-am extirpat
până în cicatricea celor ce tac și se rotunjesc
în pântec

a răsărit un satelit artificial
în tunel vreascurile viselor trosnesc sub degetele trenului
încărcat de fiecare vagon care duce bucăți de trecut
printre zeloții tâmplei apărată doar de nisipuri
și parapeți de frică risipiți prin memorie
de cei trei magicieni

dantela repetată cu obstinație de creieri depășește
dungile luminoase care ajută
la înghițirea în sine a celor ce se vor naște cu o gură
mai mare decât ceea ce nu mai avem în noi

scăldătoarea plină cu meteori și chivoturi
jigodia stărilor de răsucire până când cade părul în fontanela pruncului
scutecele încinse de sticlă și oțel
betonul privirii în cofragul ochiului
continuarea
aortei
lunile de mers înspre conștiință și laptele degresat și mierea zaharisită
toate acestea le-au luat locul
pruncilor cu o secundă mai tineri decât fiecare imprecație
care ne-a cusut o rană

se fac din plictiseală tăieturi pe burta realității
zgomotul asurzitor al mașinilor prin apeduct scutură
miezul seismic
un fetus cu înfățișare electronică scâncește în mareea amniotică
ochiul triunghiular de neon împrăștiind șobolani metalici
când se-aude strigătul marelui tată
care coase peste noi grăsime și piele

rămânem închiși în locul celui care a fost extras
ca la o tragere loto
suflat de pompa abominabilă a norocului divin
cel care nu mai voia să se nască
sau să învie