ce te-ai face dacă palmele mele ți-ar modela chipul

și într-o zi te-aș scăpa cioburi?

m-ai privi cu ochii mici

punându-mi întrebări încuietoare

prin gaura cheii?

capul mi-e dezgolit de gânduri

pleoapele-mi vântură orice mângâiere

după care fruntea încă mai plânge

ca o floare așteptând o rază de soare

ne-am scufunda într-o contopire de val și de sudoare

te-aș îmbrățișa să nu te pierzi în neștire

buzele s-ar preschimba într-o veche fregată

cu pânze de păianjen

ce te-ai face dacă-ar ploua încontinuu

și te-aș îneca într-o mare de lacrimi?

ți-ar crește solzi adăpostind Luna

într-o arcuită splendoare…

simțurile tale ar fi un curcubeu de petale

pe care le-aș culege cu săgeți dintr-un vis

un labirint de aduceri aminte

ce te-ai face dacă nu ți-aș fi zis?