***

viața mea se desfășoară
în preajma
a zece calculatoare
a unui perete mare și obositor
a unui telefon care mă costă prea mult
copiilor mei zvăpăiați
biroului la care Andrei
își face temele
tristeților mele trecute și viitoare
bucătăriei, singurătății
oboselii, orgoliilor și nemulțumirii
ambițiilor deșarte
și neputinței de a fi om
viața mea neobservată
și neluată în seamă
ca a altor mii de oameni
viața mea ciungă și mioapă
ceaiul care fierbe pe foc
lacrimile mele băute de monștri
mă dărâmă neputința
de a fi mulțumită
râde plopul, cireașa și mărul
râde tristețea mea
„ce faci, ce s-a întâmplat?”
râd și puținii neuroni
pe care îi mai am
râde corpul și neputința mea
viața e totuși frumoasă.