Trăiesc un vis,o viata lunga,
Sunt timpul veșnic călător.
În haos sunt o neființă,
În viață sunt un visător.

Trăiesc realitatea vie
Și clipa-n care voi muri;
Aspectul vieții,cel pe care
Tot încercăm a-l desluși.

Rămâne doar o părticică
Numită suflet,Dumnezeu.
Aceasta este viața care
O vom purta cu noi mereu.

În universul plin de taine
Eu veșnic voi călători,
Până când neantul cu mistere
Va-ncepe-a se dezvălui.

Atunci totul va apare
Ca soarele în plină zi,
Cu scânteieri strălucitoare
Și cu sclipiri de raze vii.

Simbolul vieții va renaște
Precum sublimul curcubeu,
Căci scopul ei e de-a se face
Unirea cea cu Dumnezeu.

De-abia atunci ne vom da seama
De țelul nostru-adevărat,
Fiindcă viața pământească
E plină numai de păcat.