N-am știut să citesc
semnele degetului tău
pe nisipul buzelor mele.

S-a șters sunetul bătăilor inimii
din icoana ta
agațată atât de sus
pe peretele de la răsărit de sufletul meu.

N-am știut sa ghicesc
în fapte și zise
și să rabd înțelesul
urmelor tale plecând....

S-a terminat vinul amețitor de uscat
al sărutului tău
sub călcâiul nechemat nici in vis
al despărțirii.

N-am știut sa te privesc
cum mă privesc în ochi
când mă mint că vreau să trăiesc
și mă cred.

S-a ingrămădit peste mine
uriașă
amintirea ta incoloră
și s-a stins
lumânarea irisului triunghiular
la umbra căreia ne impărțeam
și ne impărtășeam unul cu altul.

N-am știut...
și am rămas singur
să mă împart cu toți.