Celor ce au trăit



Din marșul către groapă, nu-i chip să faci o haltă:

Stomacul te împunge, și foamea îți dă ghes,

Acoperiș îți cere și casa, și în mers

Mereu visezi o treaptă, mai blândă, mai înaltă –



În marșul către groapă, atâția îți fac semn,

Te-aplaudă, te-ndeamnă să lupți doar pentru tine,

Să scrii o epopee pe crucea ta de lemn,

Ce-ți pasă de o lume, de ți-este ție, bine?



În marșul către groapă, familia îți e cruce –

De dragul ei te-ai duce și în abis de iad –

Þi-e zâmbetul odraslei atât de cald, și dulce,

Că ți-e mai drag ca raiul, și ți-este suflet drag –



În marșul către groapă, să dăruiești o pâine

În orice zi a vieții, la sfinți s-o dăruiești,

s-o ia de lânga raclă cei ce viseaza mâine

o pâine din cuptorul minunilor lumești –



În marșul către groapă, atâta slăbiciune

De a rămas în tine de dat, și împărțit,

În loc de răzvrătire, închină-o rugăciune

Cu versurile tale de om încărunțit



Celor ce au trăit…