e profund preocupat
ochii – două morminte
pe care ploile încet le surpă –
nu mai privesc decât înlăuntru-i
de-atâta timp ca și în alte zile
mă sfiesc să-l întrerup
se pare că prea multor lucruri
nu le-a aflat vreo explicație
ceva anume numai al său
a trăit și a înțeles
nu totul doar sensul acela
cum să-l distingem?
îl urmăresc de la distanță
hei, dacă aș putea să-i ascult gândurile
îmi spun
pe aici curg în paralel două fluvii
fii ai colinelor de aur
suflete adânci pe care cântecul
niciodată nu le umple
credeți-mă eu am văzut bătrânul
alergând să atingă orizontul
și căzând în prăpastie

ceruri cutremurându-se apleacă
fruntea demiurgului încărcând-o
cu o altă memorie

când pe înfloritele voastre guri
se zămislește lumina care va curge
în toate albiile lumii
ascultați privighetoarea-n flăcări

când ne-am trezit priveam unul spre altul
suspectându-ne ceva inexplicabil
plutea pe noi ca o amenințare
oameni pe care atât îi iubeam erau
nume săpate mult mai adânc
în memoria altei lumi

ce timp să fi fost? cine erau naivii
care voiau să vadă umbra piramidei?
din toată opera scrisă a lumii
exegeții abia reținuseră câteva cifre

și iar au adormit

soarele mincinos lumina
statuia phallusului într-o veche piață indică