În oglinda amintirilor, copilul din mine priveşte cu uimire la pomul de Crăciun, din celălalt colț al camerei decorat cu…zâmbete. Ştiu că nimic nu este mai trist pe această lume decât un om care se trezeşte în dimineața Ajunului şi nu se comportă ca un copil, aşa că încerc să... fiu fericit. Îmi doresc ca această zi să dăinuie pe parcursul întregului an, iar Moş Crăciun să-şi uite desaga la mine-n cameră. Ghetuțele-s pregătite, inima-mi la fel….
Brusc, mă trezesc. Văd tristul Galați cu imobile mari în care trăiesc oameni cu suflete mici. Văd sărăcia aproape scârboasă care dăinuie pe străzi, copiii cerşind, bătrânii tremurând pe la colțuri. Văd băiețelul de cinci ani ce, plângând, îi dă un ban lui Mos Crăciun din Ţiglina I, care, ruşinat, primeşte de la un prichindel pâinea pe o zi. Merg prin Modern conştientizând faptul că trăiesc în nişte vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic în interior. Îmi doresc ca măcar în aceste zile să fiu înconjurat de 365 de zâmbete. „In zilele astea, visatorule?”, ma tachineaza constiinta. In zilele astea…, ii raspund, nesigur. „Omule, stai in fata calculatorului dar ai uitat sa mai comunici, trimiti mesaje siropoase prietenilor dar poate nici nu le-ai mai recunoaste vocea, planuiesti foarte multe realizezi prea putine, cumperi zeci de cadouri, uitand sa te mai bucuri de rodul lor. Nu mai stii cum se mai spune „Te iubesc”. Vorbesti si urasti prea mult. Te infrateasti cu oameni de doi bani, iti urmaresti doar interesul, preferi relatiile superficiale. Asta numesti tu Craciun? Daca da, atunci Sarbatori fericite…” (ma) termina constiinta. Merg incet, leganandu-ma, spre casa. „E vremea dreptatii, e timpul adevarului”, citesc petru a nu stiu cata oara pe un afis. Nu! E doar vremea tristetii…
Imi amintesc de o stire citita zilele trecute: „1% din populatia SUA se prapadeste in perioada Craciunului. Americanii consuma de cinci ori mai multe alimente in aceste zile. Spitalele sunt pline de supraponderali, oamenii isi dau duhul cu pulpa de curcan in gura”. Intr-acolo ne indreptam si noi, n-aveti grija. Craciunul este o cursa continua intre cei ce isi daruiesc sufletul si cei ce dau banii in schimbul unor placeri, aproape meschine. Comerciantii muncesc 24 de ore din 24 in aceste zile, barurile, supermarketurile, retelele de magazine cu profil alimentar au nevoie de aprovizionare aproape continua. Ne umflam cu turte, cozonaci, carnati iuti, gratar facut ca la mama acasa. Torturile (si e valabil oricum ai pune accentul) zac in frigidere, sute de mii de calorii asteapta sa fie consumate. Doar e Craciunul – trebuie sa fim mai buni (cu pantecele noastre) sa cheltuim bani grei pe cadouri (lucruri nefolositoare pe care oricum le dam uitarii) s.a.m.d. Si vom sfarsi cu totii la fel: cu pulpa – la noi de pui sau de porc – in gura. Nu-i asa? - De Craciun, dragostea si bucuria pe care le daruiesti celor din jur se reintorc, in mod miraculos. Mi-e mila de mine...
Ajung acasa daramat de “farmecul” Craciunului. Cineva suna insistent la usa. Iar sunt colindatorii aia blestemati! Si totusi pare sa fie cu totul altceva, e aproape un apel disperat. Deschid intr-un sfarsit. “Primiti cu preotul? ma-ntreaba dascalul. Ce pot sa spun? Ma lalaie 10 secunde sarut o icoana pe care se gasesc de altfel balele altor sute de credinciosi si-i dau un ban. Du-te preotule, du-te cu Dumnezeu... Cam asta este spiritul Craciunului. Nu-ti calca preotul in casa daca nu-i dai un ban pentru deranj. Copiii iti silabisesc un colind obosit si-ti intorc spatele dupa ce le-ai dat cateva mii de lei. Hmmm...Prea mare deranjul...
„Am invatat atat de mult de la voi, oamenilor! Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul cum escaladezi muntele. Am invatat ca un om nu are dreptul sa-l priveasca pe un altul de sus decat atunci cand trebuie sa se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice. Am invatat sa dorm putin caci prin fiecare minut cand inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina. Dumnezeule, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta primele raze de soare”, consemneaza un scriitor, dupa care toti adolescentii sunt in prezent innebuniti.
Oamenii petreceau mai frumos Craciunul in urma cu o mie cinci sute de ani. O legenda orientala veche spune ca undeva exista un templu cu toti peretii acoperiti de oglinzi. Oamenii intrau la sfarsitul lui Decembrie in templu si isi vedeau multimplicate la nesfasit trairile: cei suparati erau coplesiti de o imensa tristete, cei fericiti erau incantati de bucuria din jur. Si asa stiau cum sa-si traiasca urmatorul an... Tot pe atunci “cadourile”, facute manual, erau daruite infasurate intr-o panza pe care statea inscriptionat urmatorul mesaj: “Te-ai nascut ca sa fii fericit!”
“E vremea sa lasam in urma trecutul si sa ne gandim cu zambetul pe buze la viitor. Speranta ca noul an va aduce numai bucurii te va tine in viata pana la anu’!”, incearca sa-mi smulga un zambet constiinta. Am invatat ca in viata trebuie sa lasam in urma trecutul si sa ne gandim cu speranta la viitor. Cred ca orice problema are cel putin o solutie. Ar trebui macar acum sa-i tinem pe cei dragi de mana si sa pretuim aceste momente pentru ca intr-o zi ei nu vor mai fi alaturi de noi. Pe prima pagina a agendei mele sta scris unul dintre cele mai frumoase mesaje de intampinare pe care mi le-am dedicat: “Aminteste-ti sa îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic”. De-ar fi sa fie...
Dramatic ar fi, acum, sa constientizam ce avem cu adevarat. Mai nimic… Bietul Nichita, bine ca macar el si-a dat seama in ce stadiu ne aflam: „A venit îngerul şi mi-a spus: /- Nu vrei să cumperi un câine?/Eu nu am fost în stare să-i răspund./Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau lătrătoare./- Nu vrei să cumperi un câine?/m-a întrebat îngerul, ținând în brațe/inima mea/lătrătoare,/dând din stânga ca dintr-o coadă./- Nu vrei să cumperi un câine?/m-a întrebat îngerul/în timp ce inima mea/dădea din sânge ca dintr-o coadă”, spune el cu amaraciune. Si are dreptate, atat ne-a mai ramas: sa dam din coada. Astazi, maine, la anul si la multi ani…
24 decembrie 2004