Agonizez
"Fericiți cei săraci cu duhul..."


Agonizez pe patul de păcate;

respir, mănânc și beau; nu din nimic;

Ci din creația Ta, pe-un firfiric,

Cumplit redistilată în bucate –



Se pierde tot; nimic nu se câștigă;

Și totul se tranformă-n gaz inert;

Doar vidul, în risipă, este cert;

Numai planeta, pe cărarea morții, strigă,

Ca rugăciunea unui mut ascet –



Chiar când mă rog, că nu ești, mi se pare;

Și totuși, în muțenia mea, Te nasc;

Psaltirea minții mele-Þi pun în teasc,

Să mă aprinzi, în Haos, lumânare,



Acelor care crucea Ta, o pasc –



Și-n agonia Duhului Tău tandru,

Se veselesc caiafe și Irozi,

Gonesc spre Vid atâți puternici plozi,

Purtând pe frunți cununa de leandru,



În timp ce turma, în mass-media, stă la cozi,



Poate se-ajunge azi, pentru tot prostul,

Și rugăciunea, și păcatele, si postul…