poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-15 | |
Să-ți dai seama că nu e nimic dupa mine
văd și pe viu întinzând o carte propriului meu copil odată îl interesa limba română. le arunc în dulap.toate cărțile traiesc doar o clipă, doar pentru mine, în timp ce tu mai speri, mai speri în iubire.mai speri în cuvânt! în ce să sper eu, în lăbărțarea pe afișele nopții? păcat că ai absolvit diploma defăimării! agasarea ta, nici o confuzie iscusită. nu vreau să cuceresc alt Everest! n-am de gând să mă veșnicesc. s-o știi! *** sunt unii oameni care din orice pot inventa semnul meu luna levana alba mă călăuzește credulitatea e o farsă care ne-o joacă unii, fațărnicia așișderea îngerii pot fi și negri cine a zis că totul e plutire, puritate? pe lângă stâlpii de telegraf simți luna... păcătuiesc s-o iau în derâdere. la apusul soarelui dar ea va reveni, numai Ea ceilalți se fac nevazuți tocmai când ai nevoie de ei, e un semn al razboiului să dai bir cu fugiții!??? nu m-am gândit suficient porți același nume albul mă infioară precum clapele pianului draperia se miscă îngerul pare mutilat cine a zis că el trebuie să fie frumos? m-am îndragostit de un om hidos și exponențial se divide prin 2.73. o altă aschimodie mă pândește * eclipsă. soarele un tot cu luna, împreunare galaxia de sub unghii să calci în picioare cuvintele uzate *** vot uneori vântul bate anapoda câte o vântoasă te lovește în piept la noi se moare iute, foarte iute pâna mâine la 12 ești în pământ învăluit albul pânzei se așterne uitarea și peste eroi li se acordă o clipă doar la știri zâmbetul crainicii apare imediat. ce e stupid că nimeni nu-și mai amintește dacă zâmbetul e al Gicondei gravide sau cel al lui Leonardo. votul încă nu s-a dat publicității & Ne fug clipele ne căutăm mereu scuzele Eclipselor solare Bicepșii imaculați ai trecutului nestatornic Mereu schimbăm cursul dolarului al traseelor nemeritate Și ne închipuim că ascultând pe altul cu stoicism Sântem iertați de păcatele pastișelor încremenite în ceasul incantațiilor predispuse la îngrășare. Curge lipsa bunului simț pe toate undele denaturării Crește fără reclamă tensiunea și tahicardia sensibilității. doar arborele ține totul ... ca o străfulgerare citesc dincolo de timp Renasc mereu la ora când ceasul meu are limbile împletite să-mi fac codițe la ora fixată de vânt bianca marcovici
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate