poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-20 | | Înscris în bibliotecă de Pop Lorena Maria
Se inalță oboseala din mine
Ca norul de pe munte, sau ceața din văi, Când se amestecă norul cu ceața. Undeva sus (Pe la mijloc de codru verde), Þi-am trecut ție o parte din povara clipei De-acum (care e dulce), din povara clipei de ieri, Un ieri lung-prelung. Stau cu un pahar cu "toc înalt" în mână Din care am sorbit doar cafea. Ar trebui să încep să scriu și eu cu tocul, Versuri cu toc înalt, e frumos zici, Dar acestea ce sunt? Orice prilej de a-ți spune te iubesc e nimerit, Deci un toast dis-de-dimineață Cu o cupă de cafea. Să închinăm acest pahar pentru tot ce vedem in jur. "Or să creadă că e patriotică". Și ce, nu e? Mă gândesc la această cameră. La această măreață dezordine, care apropie oamenii Pentru vecie. Sunt clipe cu care ne răscumpărăm viața Cum muntele plătește cu ferigi dreptul la stănci, Plătim cu aceste mici gungureli, oftaturi, snopleli (Leșinați, înviați cu apă și înfașurați în trei cearceafuri!) Urcușul spre culmea de unde ne vedem noi cel mai bine, Noi cei întregi, noi cei adevărați, noi cei de La țărmul dragostei- Nu simți undeva, departe, un val izbind țărmul? Lasă pe mal alge mototolite, Ca foile pe care încerc să te Descriu și care s-au învălmășit Printre cearcefuri, perne- Ce voiam să spun? Asta. Atît. "E foarte bine"."Binențeles".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate