putem vorbi doar despre o tăcere pe care cineva o numește
când sunt ești și când ești sunt
invidios pe cărarea furnicii în care bocancii mei pregătiți cu viză calcă fără să doboare ce construiește destinul

o vreme poate că și sora din orașul alb a lipi la căminul cultural afișe cu chipul meu de poet dat dispărut și recompensat cu doar cheile morții
nu-i nimic nu contează ce spune uneori despre mine
faptul că mă iubești e o dovadă clară că ăia care schimbă valută se prind repede când le dai o hârtie de-o sută și falsă
așa și cu mine iubito din când în când
ești geloasă am văzut la televizor cum rațele dau din târtiță și le explică în limba rațelor ultima fentă

o iubesc și pe ea dar altfel te iubesc și pe tine dar altfel
demult în armată am scris deodată la două femei și conform planului am încurcat plicurile

am zis că nu e bine să aprinzi două lumini

de aceea mă las stins numai când cei de la electrica au de reparat prin cartierele mărginașe unde deasupra unui tomberon cu foc mă tem de șlipoviță și tutun aromat apoi mă îmbăt visând cum
dansează inima mea în limba sârbă
înfrigurată de cea mai frumoasă toamnă aurie
desigur

dar tu
voli me
iubește-mă