atunci
acum
și apoi
cămașa pe tine
mirosind a ploaie

grădini răpuse de toamnă
se-ngroapă-n cuvinte
în timp ce un dumnezeu nevertebrat
se strecoară printre noi
precum o fiară
cu obrajii rumeni




* * *

viața
e doar un cîine lătrînd
din cînd în cînd

chiar de taci
poți să mă minți

și
dintr-odată
cu o mînă mă mîngîi
cu alta mă-ngropi

privirea ta cum o apă
ce-și aruncă morții pe mal

* * *

iarba se teme și moare
eu mă trezesc și plec

tăcerea se-ntinde
precum urma unui limax

glonțul venit din spate
miroase puternic
a femeie