poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-25 | | Înscris în bibliotecă de Carmen Sorescu
*
De ce-a hotărât să vină la poartă, pribeagul cel tânăr, tocmai în zori? De fiece dată când intru, de fiece dată când ies, îl întâlnesc Și privirea mi-e vrajbă de chipu-i. Nu știu dacă trebuie să-i vorbesc sau să tac. De ce a ales cu dinadins poarta mea? Înnouratele nopți de iulie sunt pline de întuneric, cerul de toamnă Este de un albastru lin, vântul de miazăzi umple de freamăt zilele de primăvară De fiece dată el își împletește cântecul cu noi melodii. Las lucrul deoparte și ochii mi se împăienjenesc. Pentru ce, oare, a ales poarta mea? * Primesc numai ce mâinile tale darnic îmi dau. Nimic mai mult nu cer! Da, da, te știu eu, cerșetor umil, tu ceri toată averea unui suflet! Dacă ți-a mai rămas vreo floare stingheră pentru mine o voi purta în inimă De vor fi spini în ea? Am să-i îndur! Da, da, te știu eu cerșetor umil, tu ceri toată averea unui suflet! O dată, doar o dată, de ce ți-ai ridica spre mine ochii plini de Preaiubire, viața mi s-ar înmiresma până dincolo de moarte! Dar dacă vor avea atunci numai venin în privire? Le voi îngădui să-mi străpungă inima! Da, da, te știu eu cerșetor umil, tu ceri toată averea unui suflet!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate