Te-ai dus din nou de lângă mine
Şi mi-ai luat inima din piept,
Ai luat şi visele cu tine,
Toate speranÈ›ele… te-aştept
Căci îți stau scrise în privire
Iubirea ta şi al tău dor
Şi ştiu că nu mă laşi să mor!
De azi voi plânge din iubire!


Şi ştii de ce atât de sus
ÃŽmi zboară păsări către soare
Şi se întorc doar la apus
În blânde raze de-nserare?
Căci nu vor să le vezi plângând,
Iar singura lor alinare,
Văzându-te din nou plecând,
O pot găsi numai la soare…


Eu cred că-n altă viaÈ›ă-am fost
O pasare, dar m-am ascuns de tine
Să fi văzu, n-ar fi avut rost
A mele lacrimi de iubire;
Iar astăzi mă întreb de ştii
Ce sentimente zac în mine…
Ti-o scriu din nou:te voi iubi
Şi veşnic îți voi dărui
A mele lacrimi de iubire!

Şi-aş vrea acum din mâini să-mi guşti
Un strop sărat din apa mării
Iar dacă ştii să îl săruÈ›i
Găsi-vei un răspuns iubirii
Şi tot atunci vei şti că tu
Când pe obrajii mei găseşti sare
Nu sunt bucăÈ›i din sare, nu!
Ci picături triste din mare…


Şi poate crezi că pescăruşii
Din mare s-au născut
Dar nu-i adevărat, căci marea
Din lacrimi ea a apărut…
Din a lor lacrimi de iubire…
Şi ştii de ce-i sărată marea?
Fiindcă toÈ›i au plâns cu mine
Ca să te-ajungă supărarea
Că nu mai sunt acum cu tine…
Chiar si asa te voi iubi
Dar veşnic îți voi dărui
A mele lacrimi de iubire!