E dusă vara
dincolo de zare
abia de mai răzbat
intr-o o scrisoare
de atata zbor
prin ceață
cu ochii plini sare...

E dusă vara
ce iubea iubirea
din frunze ruginite
fosneste amăgirea
si doar un vis
tiptil se mai strecoară
pe margini de prăpăstii
mințind sublim
că zboară...

E dusă vara
nici nu stiu pe unde
mă incearcă iarna
pe cărări de munte
apoi mă aruncă
in puhoi la vale
intre zdrobite aripi
de păsări călătoare...