Căderea zeilor mă doboară
e wagner prietenul celor singuri
și în adevăr e o boală
de care nimeni nu va scăpa…

Adevărul e bolnav și el
ce crezi domnișoară?
Cum se vor alinia în justiție pairi
Și după ei ce va fi?

O liniște de nedescris
ca după cuceriririle lui genghis-khan

sub neștiute astăzi cîntece persane
montesquieu scrie împreună cu prietenul său
ulciorul de ieri și de azi îmi pare mult mai viu.

Domnișoară cu cîntece din depărtare
Banii din sîn au ajuns la ultima strigare
Ne vom intilni oare in cimitir ?!

Cum ne e scris de la marea schimbare
În care eu cred și tu mai puțin…

Ne vom întîlni din nou în eternul oort
Un atom din inima mea se va întîlni cu
Altul din unghia ta si voi fi trist

Îți voi cînta neștiut și neauzit
Lohengrin de wagner bătrîn mireasă
Și va fi domnișoară ca la început…

Ce dragoste ce neauzit ce destin
Între noi nu e nimic cum spun aici
Între noi e întunericul un eter

Între noi domnișoară ce crezi
Poate ai fi vrînd e o urmă de dragoste

Nu am vorbit de ea de la început
Căci nu crezi și ar fi chiar o dilemă
Pusă aici și neînțeleasă de nimeni.


Nu te uita în departare micimea în care sînt
E aici în orice cuvînt și crede-mă domnișoară
Nu e chiar așa ușor de scris.