poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-23 | | Înscris în bibliotecă de error
N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut.
Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină. Le simți apropiate din ce în ce mai mult, Ca spițele din roată, crăpate de lumină. Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte, Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini. Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte, Departe, -n orizonturi,se naște prin tulpini. E-o insulă? un munte? o apă? un deșert? De ce-ar sfârși-n pustie călătoria noastră? Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert Din calea străbătută, jos verde, sus albastră. Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han. E vinul bun și patul adânc și tu ești dulce. Și-ai vrea, învăluită în părul tău bălan, Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce. Nu.Mână crâncen, timpul tu sparge-l cu potcoava, S-apropiem vecia mai repede de noi. Păstrează-ți sărutarea, ca florile otrava, Ca să o dăm țărânii întreagă înapoi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate