nu prin limbă de șarpe molatic lingând
bulgăre de pământ
ai lăsat circul să ne colinde
degeaba zidim mănăstiri
cu degetul gros pe nisip
prima pală de vânt
cotropește desprinde
cu un zgomot crescând infernal
grinda micii zidiri
fostul confesional
unde ochiul spre lacrimă tinde
și lacrima înspre cuvânt

încă mai pot și mai știu
pământul să-l spun sau supun
eu chipul viu cioplesc
un chip cioplit
vedeți cum crește iarba
de parcă s-a-nvoit
de la-nceput cum s-o batjocoresc
să-i fie părul barba
chipului neputinței mele
de vas regesc
pe care din păcate
l-ai greșit