Tablou amar de suflet desfrunzit,
Cu sunet de colinda veche iti ingropi amorul;
M-alatur si eu pe fundal, decor inedit,
Sa-ti murmur, sa-ti plang, rapindu-ti ecoul.

Te strigi, si-apoi cazi si-adormi pustiit
De-o liniste calma ce-ntuneca cerul,
E gol, si-i tarziu si-i vis ponegrit
De-o clipa ce-n taina iti mantuie dorul.

Clipeste in ape ce curg sopotit,
Prin pesteri de ceara-ngenunche stigmatul,
Se zbate cu aripi legate de-un trup rastignit
Pe crucea de sange ce-i curma iara zborul.

aceasta poezie imi incheie jurnalul...ciudat ca,
dupa un an jumate imi staruie aceeasi stare
in suflet.