Pasarile n-au nevoie de credinta ca sa zboare,
Nici de rugaciuni ca sa nu se prabuseasca,
Nici nu se plang atuncea cand le doare
Si nici nu lupta dup-averi sa le agoniseasca.

Sunt ca o pasare si-as vrea sa fac lumina-n jur
Si toti sar si ma bat la cap ca nu e bine,
Dar nu e bine nici atunci cand ii injur
Si ii intreb de fapt ei ce vor de la mine?

Cu grija ca unui copil ei imi explica
Cum ca nu am voie sa descopar valul de pe lume,
C-ar trebui sa am credinta, sa imi fie frica
Si sa ma feresc sa spun lucrurilor pe nume...

Dar nu-nteleg, n-am inteles de cand ma stiu
De ce se ocolesc mereu probleme omenesti
Si cum sa fiu eu altfel de cum mi-este dat sa fiu,
Ca nu esti om de nu esti curios si nu gresesti?!

Si din curiozitatea mea exagerat de multa
Indraznesc sa trag putin de val si sa privesc
Si ochii mei zaresc pentru-o secunda
Minuni ce altii din credinta le-ocolesc.

Stiu ca n-am nevoie de credinta ca sa zbor,
Ca pot si eu s-o fac fara sa ma-nvete cineva!
Si sufletul imi e acum atat de fericit si de usor
Cand vad carcasa trupului meu ramas acolo undeva...