privirea ta cubică mă slăbește prin dezmățul
dioptriilor
prin bulele de nori potirul se umbrește în pasul
ce-l face paralel cu timpul suspendat în orgoliul
vredniciei tale

sunt vești de război pe câmpul de luptă

obuzul strivește desfătarea degetelor plăpânde
în mângâieri
sunt servantul diabolicelor tale interese
pe câmpul ofensivei private

alege arma, eu voi arunca mănușa, victoria va fi acelui care cultivă
ritm și implicare
gonește erosul gintei tale într-un album-ghiveci
al nesăbuinței înfierată-n amintiri

reduta ta învinsă și cucerită în dese încercări
arborează drapelul luptei împlinite ca să privești optuz

asta e suferința ce-o privesc în ochii tăi
și-n zâmbetul de luptă

candela sugrumată-i speranța în luptă cu incertitudinea