poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-23 | |
Ce mult ne iubim cenușa ,Doamne !
Pământ am fost ,în duh ars , cu nădejdea izbăvirii și cu foame ; și numai asta a rămas ? Ce praf frumos ești ,iubire ... oare curgi cu sângele în vine și te zbați vioaie în mine ? Ce nimic fantastic suntem noi cei ce credem în veșnic și sperăm vremelnic !? Ce ființe arogante și goi ; alergăm după înțelepciunea care fuge speriată în noi căutând adăpost genunea ! Ce groaznic de neînsemnați trăim pe un vârf de ac răsucit iar în Univers ne lăfăim că adevărul am născocit ! Ce rău ne mințim țărâna atunci când facem dragoste și ne-nchipuim a fi nunta o clipă din dragoste ! Doamne ,nimicnicia noastră ! Privește cât ținem la ea și iartă că pierdem și firea sădită în inima castă ,de piatră ! Privește la Tine în Sân și vezi cum oamenii firii arată cu degetul mâinii la Degetul Sfințirii ... Omul ,infinitul lumii , Domnului ,mărginitul humii , cheamă glasul rugii !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate