Se strecurau cu greu printre noroaie,
vagoane și căruțe colorate,
cătându-și loc la margini de cetate
și adăpost de nesfârșita ploaie.

Întâi deshamă caii de povară
și le pun pături groase pe spinare,
de foc se îngrijește fiecare
apoi așează tabăra de seară.

Aveau de la vlădica o scrisoare,
anume lângă obște să rămână,
trei zile -nu o-ntreagă săptămână-
cu trupa lor de circ la sărbătoare.

În zori de zi, alaiul se pornește,
pe uliți către curți împărătești,
cu personaje parcă din povești
și-un măscărici ce lumea poreclește.

Un goliat rupe lanțuri ca pe ațe,
contorsioniștii înspăimântă lumea,
un acrobat înfăptuie minunea,
de-a rupe lanțuri grele doar pe brațe

Oriunde ai privi e-o încântare
de jonglerii, dresuri și acrobați,
o țigăncușă-i strică pe bărbați
purtându-și nurii ca o provocare.

Femeile se-nchină sub năframă,
când focuri se aruncă din gâtlejuri.
Admiră cai buieștri în manejuri,
ori plâng la un sfârșit de melodramă.

Aleargă timpul fără frâu să-l strângă,
cât bucurii inundă adunarea.
Petrec, dar li-i destulă provocarea
și oboseala, ajunge să-i înfrângă.

Trei zile, doar atât a fost de mas.
De-ajuns pentru circari ca fiecare,
Să dea ce-i bun și-n zori se urcă-n care,
Pornind spre alte locuri de pripas.