poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-17 | |
Cum au pierit, deodată, toate
părelnice lumini și umbre, ce sprijineau contururi de mișcare, poteci de gând și falduri de dorințe, șerpuitoare amintiri și forme-nveșmântate în simțiri? În urmă au rămas, s-au cufundat în noaptea peșterii căscate-n trupul firii, în locul nașterii adumbrite de har a Fiului lui Dumnezeu... O, isihie, pogorâre prin închinare pe cărare de rugă, în inimă scoborâtoare, până în miezul smereniei, în locul cel mai de jos, până la temelia iubirii lui Hristos ce susține fiecare unghi, fiecare dăinuire a fiecărui ungher al lumii, a fiecărei cruci purtătoare de mântuitor destin! Aici nu-i sprijin pentru strâmta rațiune a firii, nu-i formă pentru arderea mocnită a voii de păcat împătimite, nici scară de gând, ori de simțire pentru potrivnica inlănțuire. Ci, iată, totu-i tainic cufundat în liniștea mișcării nemișcate a chipului rugăciunii curate! Aici totul încremenește în nespusă poveste, în cutremurul așteptării celei mai presus de fire zămisliri de har... O, dumnezeiesc altar, în care simțul și simțirea și simțitul sunt în chip negrăit una și aceeași treimică lumină strălucind din Izvorul Întreit Ipostatic, Căruia inima cu tresăltare de duh și zugrăvire de cuvânt se-nchină!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate