Ascuns am fost între cuvintele ce mi le-au rostit
O dată și-nc-o dată când încercam să mai trăiesc
În satul-mit;

Ca-ntr-un film când un surâs sincer spre tine mai tânjești,
Când fără ecou iubirea sună, departe-n tine:
“Mai singur ești…”

Îmi imaginez chiar și carul vechi până la roată
Până la boii, pe lângă care-am fost numai cu-ai mei,
Numai o dată.

Lângă bunica, ei mângâiau motanul din pridvor
Și se duceau să pună fânul în căpiță, vara,
Lâng-un izvor…

Aș auzi și eu pădurea de care-mi vorbeau ei,
Aș culege și eu o zare din amintirea lor,
Mulți clopoței…