În vis, colțul străzii ce m-așteaptă
frecându-și mâinile,
mă cutremură:
Pe aici ea n-a fost

De aceea se naște prin gura știrbă
Cuvântul sudat de sunetele
cu totul acela cu gust și fără,
Sâsâit și umil.

Cernit de amintire, simplul se-ntoarce iar
spre sudul unde pleoapele coboară
spre vis
Doborâte de priveliștea mută:
sunetul își așteaptă cuvântul
la răsăritul unui colț de stradă
ca să îmi poată descrie ce va fi
amăgire sau esență…