poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-15 | |
îmi spunea într-o zi Fane
o vezi pe fata aia? pe cine, pe Ioana a lu’ cacaideț? (pe tac’su îl porecliseră cacaideț că la grădiniță așa recitase el cățeluș cu părul creț) da, Ioana. Parcă e un înger, mai ales cînd zîmbește într-adevăr, Ioana era frumoasă, păcat că avea doar 9 ani și zîmbetul ei fermeca pe oricine, mai ales pe niște puști ca noi care se impresionau repede era clar, avea ceva îngeresc în ea are pe dracu’ mi-a spus mai pe seară tata adică pe bune și fără mișto, femeile au pe dracu-n ele încă de mici nu te amăgi băiete o să-ți dai seama mai tîrziu cînd ți-o crește mustața și flocul eu eram a cincea sau a șasea, nu-mi crescuseră alea dar pe tata l-am crezut, cum să nu-l cred? el le știa pe toate era un om mare îmi puneam de atunci în buzunar pe lîngă pix, praștie și frunza de dud (pentru „verde, stop”) și o bucată mică de tămîie îmi făceam cruce cu limba cînd treceam pe lîngă femei mai ales pe lîngă alea care-mi zîmbeau și ziceau uite ce băiețel frumos e a lu’ goangă goangă îi zicea lu’ tata, pe urmă am aflat că a fost mare crai în cartier dacă nu și în alte arii geografice cu Ioana era mai greu, uitam și de cruce și de tămîie îmi transpirau mîinile, nu pricepeam de ce dar ce puteam pricepe la vîrsta aia? pe Fane nu l-am putut convinge niciodată el a rămas la părerea lui cu îngerii și nici acum nu știu dacă în trupul și mintea femeii stă un drac mare sau doar unul mic, așa ca un breloc să zicem pe care ea-l învîrte pe deget în timp ce te sărută nici pe Fane nu mai pot să-l întreb s-a dus săracul mă mai întîlnesc ocazional cu văduva lui o întreb una-alta „ce mai faci Ioano?” ea că bine că una că alta să treci să mai bem și noi o cafeluță și îmi zîmbește complice
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate