poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-14 | |
Singură-n palatul
din chirpici, cu Steaua a primit, spre noapte, (cete, cam vreo șapte), doar ea, șaordeaua, de-a speriat tot satul. Ci-o rază, țiganca, tot băgând sub fustă, (prima, dintre șapte), lumina a lustră, printre coapse coapte, clipind tranca-fleanca. Și-a venit țiganul, fluierând, agale, `neață pe-nserate (pe cărări tot șapte), cam adus de șale și-atârnând ciocanul. Geamuri strălucinde vazând el, prin ceață, spus-a scrâșnind șoapte (la numar tot șapte): «șaordeo, dulceață, ceți fac de teoi prinde !!!»... Dar ajuns, oriunde s-a fălit țiganul, apoi, și la capre (una, zisă Șapte), c-are deschis balul cu Lumini și umbre. Venea popor mult s-admire minunea și ciudos cam foarte (din șapte în șapte), comentând aiurea profit așa cult. Epilog («după ani de blog...»): Din firma model a rămas reclama, luminată-n parte (becuri sparte - șapte), ce-are scris, cu lama, adânc: "Parpanghel!” *din ciclul «comentarii vechi și nouă»
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate