văd sîngele tău
cățărîndu-se într-un pom
și îi strig să coboare
- el îmi aruncă o cireașă amară

scriu
Dumnezeu mișcă indigoul de sub cuvînt

peștilor li se face sete
și pleacă în căutarea unei pietre

te urci mereu în același pom
pe care nimeni nu îl scutură
cum vei deveni
fruct ce cade?

scriu
a cui gură o va acoperi cuvîntul?

e tîrziu

te iubesc cu pofta cu care
piticul atinge clanța
și se crede în cer.