eram acolo
în acel dezechilibru fermecător
prin noi treceau oameni verzui
în dimineți maculate
de irisul tău zoomorf

fluture simulând arderi lăuntrice
valsul îmi suna cunoscut
din gramofon țâșneau versuri languroase
încărcate cu spaime-n carouri

insomnii avide ne pasc astăzi, iubito
prin roșul unisexuat apele lenevesc
portul e un somn lung inventat pentru
orele-ambarcațiuni fără muși

și apoi toată această trezire-penumbră
învelindu–ne ochii cu tatuaje bizare
nu e motorul unei sincere rătăciri?