Către cititori

Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădină cu stupi.
Voi treceți pe drum, vă uitați printre gratii de poartă
și așteptați să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeți-mă, credeți-mă,
despre orișice poți să vorbești cât vrei:
despre soartă și despre șarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care creștem,
despre ură și cădere, tristețe și răstigniri
și înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
așa de mult să plânga și n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsați-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închiși.


Tradusa in engleza de Rodica Albu

Here is my house. There is the sun and the garden with beehives.
You are walking on the road, peeping through the latticed gate
And expecting me tot speak. - Where should I start?

Believe me, do believe me,
you can speak as musch as you care to about any thing:
about fate and about the well-meaning snake,
about the archangels that plought the gardens of man,
about the heavean we are growing towards,
about hatred and fall, sadness and crucifixions,
and, above all, about the greaty passage.

Words are only the tears of whose who so much
wished they could cry but they couldn't.
Bitter are all words do - let me walk dumb among you,
let me meet you with my eyes closed".


sursa: http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=55937