poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-27 | |
Prin fața ferestrelor larg deschise
trece groparul satului, deasupra lui lumina asfințitului - o roșie putredă întinzîndu-i-se pe ceafă. Își simte sufletul împăcat: nici azi n-a îngropat pe nimeni mai adînc decît s-ar fi îngropat pe sine însuși. De mult nu mai folosește unelte, într-o mută sfințenie sapă gropile cu mîna. Crede că metalul s-ar îndîrji prea mult împotriva celui de sub pămînt și asta l-ar supăra pe Dumnezeu. Unii vor să-l alunge, pentru ei tot mai puține sunt golurile din pîinea cinei. Dar în cer nu sunt găuri? Îi pedepsește cineva pe cei ce le-au făcut? Degeaba l-au amenințat cu moartea. Ochii morții sunt pentru el două cireșe ce-l urmăresc speriate din frunziș crezînd că vor scăpa neculese.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate