Să mă cuibăresc lângă tine, tu privind marea;
Și vorbindu-mi de toate: filosofie, magie
eu – să te ascult,
atentă la modul cum îți vibrează pe tâmple culorile
cum cerul și nisipul și soarele
iradiază îndrăgostit și ocult.

Și de istorie, fantasme, fenomenul răcirii
Să îmi vorbești,
cu vocea ta supravegheată, domoală – și despre
rigoare
pe când sângele meu își potrivește ritmul
dupa sângele tău
iar buzele mele în flăcări simt gustul
demențial de blând al buzelor
Tale.

și despre calmul înțelepților tibetani; eu
să observ,
uimită ca la descoperirea lumii,
curba dulce a umerilor,
unghiul clasic al brațelor încrucișate;
și când încet mă topesc, surâzând
în briza năvalnică, tu
să vorbești
să vorbești
să vorbești înainte,
să vorbești despre toate,

contemplând valurile, căderea
soarelui la orizont, iluzoria, vana;
pe când eu suspinând fericită și tristă
alunec deja, cu tine cu tot, în Nirvana.