nu vei uita, mama ta întindea rufe pe sârmă

au rămas doar cârligele din întreaga familie

şi-au luat cu toţii hainele, au plecat

fără să lase nici măcar

un petec

bate vântul

grija adânceşte o urmă

nu vei uita, tatăl tău croitor lua măsuri

îţi spunea că unele haine sunt mai trainice decât omul

îţi făcea şi buzunare pentru turtă dulce

tu te-ntrebai

cu ce au greşit

cei care vor purta haine?

te uiţi la oameni, se iubesc, ce frumos!

hainele neputincioase stau în cuier şi privesc

nu vei uita, mama ta întindea rufe pe sârmă

te-nvăţa să te speli de păcate

ai rămas singur

anii trec, cârligele se adună

bate vântul

îţi este frig şi tuşeşti